ANUL DISPERĂRII. ORI SE TERMINĂ LUMEA LOR, ORI SE TERMINĂ LUMEA NOASTRĂ

ANUL DISPERĂRII. ORI SE TERMINĂ LUMEA LOR, ORI SE TERMINĂ LUMEA NOASTRĂ

DE ANCA RADU

Acalmia din preajma sărbătorilor a fost doar prudența unor autorități speriate de presiunea socială acumulată în rândurile populației, în rândurile unui popor cu adevărat imprevizibil, care, și atunci când dă impresia că se conformează, în realitate găsește căi ocolitoare și îți răspunde la înșelătorie cu înșelătorie, iar atunci când îi forțezi mâna, îți forțezi norocul.

Aceste cozi de topor care decid acum în numele nostru sunt niște indivizi plantați în vârful țării de către cei interesați, în momentele noastre de neatenție și de nepăsare, și au fost aleși pentru o singură calitate: aceea că sunt slabi.

Faptul că sunt slabi este într-adevăr un dezavantaj la prima vedere, dată fiind ușurința cu care execută orbește ordine venite din afară. Dar faptul că sunt slabi înseamnă că sunt și fricoși din cale-afară, și în asta stă toată salvarea noastră, în măsura în care ne vom folosi de frica lor — practic, este un concurs de forțe care presează asupra lor, pe de o parte, globaliștii din exterior, iar pe de alta, noi, conservatorii, care din fericire dominăm semnificativ în România.

Rămâne de văzut care parte va exercita presiunea mai puternică, dar un lucru este cert: în condițiile în care ne ratăm șansa anul acesta, trenul în care vom fi urcați împotriva voinței nu se mai oprește decât în lagăre, indiferent de forma pe care acestea o vor lua.

Nota radicală care dă particularitatea acestui an poate fi citită în toate gesturile făcute de autoritățile de peste tot: vaccinare obligatorie, doze tot mai dese, extinderea uzului certificatelor naziste în toate domeniile vieții publice, ținta pusă asupra copiilor și, de ce să ne ferim să o spunem, urgența introducerii tehnologiei 5G, care sigur-sigur nu era o necesitate pentru viteza de transmitere a datelor — 4G-ul funcționează excelent, este evident că doar pentru ANUMITE lucruri nu era bun 4G-ul, rămâne să ne lămurim care sunt acelea.

Toate acestea impuse cu o agresivitate și cu o îndârjire care merg de la violența cu care sunt mutilați protestatarii din „țările civilizate” și până la includerea de crematorii în perimetrul „campusurilor de carantinare” nou construite, deocamdată în Australia.

Este clar deci că pe mâna progresiștilor globaliști nu mai rămâne nimic din tot ceea ce dădea sens și frumusețe vieții, nimic din sănătatea noastră, nimic bun din viitorul copiilor voștri.


Și întrebarea care nu are cum să nu ne obsedeze este „De ce?” — pentru ce trebuie făcută praf o lume întreagă? Pentru ca niște psihopați înecați de frustrări să dețină controlul total asupra vieții pe pământ, jucând rolul unei „divinități” de laborator. Că lumea pe care o gândesc ei este sinistrā, nu încape îndoială — sinistră este însăși mintea lor, toată viața lor este o beznă continuă care acoperă mizeria umană din ei. Sunt cei mai detestabili dintre noi, sunt, fie-mi iertat, cei mai proști dintre noi, căci răutatea și ura din prostie se nasc, sunt cei mai slabi dintre noi — dar cel mai important este faptul că sunt DINTRE NOI. Nu avem niciun motiv să-i „îndumnezeim” prin obediența noastră, făcându-ne noi suficient de mici încât ei să pară ceea ce nu pot fi niciodată fără participarea noastră, activă sau pasivă.

Ceea ce nu poate fi pus la îndoială e faptul că ANUL ACESTA ESTE UN AN AL DISPERĂRII TUTUROR. Ei simt că pierd controlul cu totul, noi simțim că ne pierdem libertatea cu totul. Și ei atârnă într-un fir de ață, ca și noi. Cum au ajuns ei în acest punct nu e greu de înțeles, repet, sunt lepădăturile societății, nimic din ceea ce gândesc ei nu este sustenabil — greu de înțeles este cum am ajuns noi aici.

Desigur, explicația e simplu de verbalizat, prin obediență prostească am ajuns în halul acesta, dar e greu de conceput ușurința cu care ne-am așezat în genunchi, și e valabil la nivel global. Cum să te lipsești de libertate ca niște scursuri obsedate de control să te ferească de ceva?! De orice, darămite de o viroză respiratorie!

O planetă întreagă prinsă la beție și lăsată în lenjeria intimă, și aceea trasă pe față „corect, astfel încât să acopere gura și nasul”.

Este îmbucurător că, mai ales în România, odată așezați în genunchi, am rămas totuși cu spatele drept cei mai mulți dintre noi, dar dacă acum nu ne ridicăm, nu ne mai ridicăm degrabă, nu ne mai ridicăm cu toții și nu știu dacă vom mai avea pentru ce ne ridica.

SOCIAL ULTIMELE STIRI