Fizicianul Silviu Gurlui afirmă că în compoziţia pet-urilor apar compuşi de tratament specifici care asigură plasticitate, culoare, duritate, sau rezistenţă la raze UV.
El mai spune că printre compuşii cei mai periculoşi regăsiţi în apa din pet-uri se află stibiul, cunoscut şi sub denumirea de antimoniu, considerat substanţă cancerigenă de către Agenţia Internaţională de Cercetare în Cancer, parte din Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
„Stibiul poate induce afecţiuni pulmonare, atunci când este respirat direct din aer sau afecţiuni cardiovasculare, afectiuni gastroenterologice, mutaţii genetice şi cancer în condiţii extreme.
Afectează femeile însărcinate şi produce malformaţii, dacă persoanele sunt expuse pe termen lung la concentraţii mari”, a declarat profesorul Silviu Gurlui.
Conform specialiştilor, concentrația de stibiu din apa îmbuteliată la pet creşte de peste zece ori timp de două, trei luni, dacă termperatura creşte de la 22 la 40 de grade Celsius. Stibiul ajunge rapid în apă mai ales în prima parte a depozitării.
”Stibiul în apă este mai mult în pet-urile cu apă carbogazoasă, precum şi în sucurile carbogazoase. Se găseşte ceva mai puţin în apa plată.
Cauza accelerării difuziei de stibiu în cazul conţinutului carbogazos este interacţiunea fizică mai puternică între CO2 şi pereţii sticlei.
Acelaşi fenomen accelerează şi degajarea de acetaldelhidă, mai mult în cazul apei carbogazoase”, explică fizicianul Silviu Gurlui.
Studiile efectuate indică faptul că sticlele de volum mai mic produc mai mult stibiu decât cele de volum mare, iar culoarea sticlei nu pare să conteze în accelerarea difuziei poluanţilor în apa din sticlă.
Dar stibiul nu se găsește doar în apa la pet, ci și în aer. Din totalul pulberilor rezultate din frânarea maşinilor, în aer există 0,5% stibiu din masa totală PM10 din aer. Acest lucru înseamnă că, la fiecare frânare, în PM10 din aer avem 30 de micrograme de stibiu.
El mai adaugă faptul că fiecare om foloseşte circa 15 kg de pet-uri anual pentru consumul apei, ceea ce înseamnă aproape o tonă, într-o viaţă. Reciclarea unei tone de pet ar duce la un câştig echivalent cu 700 kg de petrol.
”Reciclarea pet-urilor necesită tehnologie foarte pretenţioasă şi multă rigoare ştiinţifică. Produşii de ardere, fără filtre şi tehnologii de depoluare, chiar şi accidental scăpate în aer, sunt de o nocivitate maximă. Nimeni din ţară nu îi poate detecta şi măsura corespunzător.
Pet-ul sau materialele plastice aduse la temperaturi mari relansează în mediu compuşi foarte toxici. Nu recomand încălzirea alimentelor în materiale PVC sau în pet, la microunde. Acestea sunt foarte toxice pentru alimente”, spune Silviu Gurlui.
Profesorul Silviu Gurlui recomandă utilizarea apei îmbuteliată la sticlă clasică, pentru a ne proteja pe noi şi mediul înconjurător.
”De câte ori puteţi, luaţi exclusiv sticle clasice, din sticlă. Ele nu poluează, rezistă la UV, la temperaturi ridicate şi se pot recicla uşor. Ne gândim că pet-urile conţin şi microparticule de plastic.