Am fost zilele trecute într-o scurtă vizită la Mausoleul Eroilor de la Mărășești. Totul a fost civilizat, frumos, dar totuși ceva m-a impresionat negativ.
Steagul ridicat pe cel mai înalt catarg la Mausoleul ridicat „întru slava eroilor neamului” este cel al…Uniunii Europene. Da, după cum se vede și din această fotografie oficială, deasupra steagurilor românești se află cel al Uniunii Europene.
Chiar vorbeam, acolo, cu un vizitator venit de la Craiova – deh, oltenii ăștia! – că nu înțelegeam niciunul: de ce s-a ales o astfel de simbolistică? Practic, de pe șosea, se vede cum deasupra monumentului eroilor neamului românesc tronează steagul UE.
Ce treabă are Uniunea Europeană cu eroii de la Mărășești? Uniunea Europeană a fost fondată oficial abia în 1993, la peste 75 de ani de la finalul primului război mondial. S-a dus cineva să moară pentru așa ceva în 1917?
Nici vorbă! Mai ales dacă ne gândim că la Mărășești românii au luptat chiar împotriva uneia dintre țările fondatoare ale UE, Germania.
Prezența steagului unei asociații de state la locul unui monument dedicat morților unui singur popor este nepotrivită, iar arborarea lui pe catargul cel mai înalt este de-a dreptul insultătoare.
Aici nu este vorba despre Uniunea Europeană, ci despre slugărnicia noastră. Este 101% sigur că nimeni nu ne-a cerut să arborăm steagul UE la Mărășești, cu atât mai mult pe cel mai înalt catarg. A fost o inițiativă locală, menită de a arăta o supușenie ieșită din comun. O slugărnicie remarcată și deunăzi, la Kiev.
M-am uitat la imagini cu marea necropolă a eroilor francezi din primul război mondial, de la Douaumont. M-am uitat și n-am găsit decât poze în care se vede un singur steag arborat acolo: cel al Franței! Cum este și normal. Și vorbim de Franța, unul dintre fondatorii UE!
Din ce-am putut afla, în 2015, la Mărășești era numai tricolorul românesc. Ulterior au apărut și cele ale UE. Cel mai probabil, au fost arborate acolo cu ocazia Centenarului bătăliei.
Toate astea, în contextul în care știm că tricolorul nu mai are loc pe buletinele cu care ieșim în lume. Ci doar pe cele pe care ni le arătăm între noi. Ce mai urmează? Rescrierea istoriei astfel încât să aflăm că înainte de bătălia de la Călugăreni s-a cântat „Oda Bucuriei”?
Chiar nu mai avem niciun pic de demnitate, de-am ajuns să le redefinim identitatea și morților din morminte?
Articol Mihai Șomănescu, R3media