„Un grup de lucru creat de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), la care s-a alăturat și Guvernul României, împreună cu CNA și mai multe ONG-uri, pregătește o platformă informatică, ce va scana presa online, dar și bloguri și rețele sociale, pentru a găsi «fake news», surse de dezinformare și propagandă în contextul conflictului din Ucraina, conform informațiilor Profit.ro. Echipa de comunicare a Guvernului a cerut departamentelor de relații publice din toate ministerele, într-un mesaj comun transmis pe e-mail (detalii mai jos), să desemneze cîte un reprezentant în grupul de lucru și să vină, pînă vineri, 11 martie, cu observații pe narativele și cuvinte cheie incluse în motoarele de căutare și în parametrii de analiză„.
Lideri de opinie, lideri politici iau foc. Inițiativa se înscrie în seria de lovituri date de regimul Klaus Iohannis libertății individuale. Începute în Pandemie, continuate cu brio în război. A fost mai întîi apariția în presă a Proiectului de lege privind Situația de criză stare, excepțională absentă din Constituție, declarată de CSAT fără consultarea Parlamentului.
A urmat sancționarea abuzivă de către CNA a postului de radio Gold FM pe motiv că s-a abătut de la clișeele propagandei de război impuse de regimul Iohannis întregi prese, respectate doar de presa rechiziționată. Puncte de vedere originale despre Războiul din Ucraina au fost acuzate drept expresii ale propagandei rusești.
Atacul la libertatea de expresie era neîndoielnic. Câtă vreme în România n-a fost declarată starea de asediu, care să interzică explicit opiniile pro Rusia în Războiul din Ucraina, orice interdicție din partea statului e ilegală. Evident, nimeni din România normală la cap nu se va apuca să sprijine agresiunea unui stat mare împotriva unui stat mic, dar mai ales încălcarea gravă a dreptului internațional. Asta nu înseamnă însă că, în absența unei legi, e legală interzicerea propagandei proPutin.
Jurnaliștii independenți refuză însă în oglindirea acestui război adevărurile de-a gata oferite de regimul Iohannis. Ei își exercită dreptul democratic de a pune întrebări, de a verifica informațiile parvenite din alte părți. Nu de alta, dar principala armă a democrației în război cu Autocrația e chiar democrația. Interzicînd diversitatea opiniilor, cenzurînd tot ce dă curs gîndirii libere, impunînd adevărurile de-a gata în ceea ce se numește Războiul cu Dictatura regimurile democratice se identifică cu regimurile dictatoriale.
A venit inițiativa înființării unui Grup de lucru.
Grupul de lucru era anunțat ca un Comandament care avea drept sarcină monitorizarea de tip securistic a presei online, a rețelelor sociale, a blogurilor pentru depistarea a ceea ce conducătorii Grupului considerau cu de la sine putere fake news-uri, „surse de dezinformare și propagandă în contextul conflictului din Ucraina”.
Pe drept cuvînt, presa a reacționat viguros la această nouă tentativă de a folosi războiul din Ucraina ca pretext pentru înlocuirea Dictaturii Sanitare cu Dictatura Militară. Extraordinara presiune a opiniei publice a obligat Guvernul să reacționeze. La ora 11.38, purtătorul de cuvînt al Guvenrului Dan Cărbunaru, a declarat:
„Și, pentru că vorbim despre iniţiative ale societăţii civile, într-o perioadă în care vedem circulînd ştiri false şi sunt în derulare activităţi de dezinformare, pentru că au fost prezentate în spaţiul public în dimineaţa acestei zile o serie de astfel de iniţiative, pot să vă spun că, în privinţa acestor iniţiative de combatere a efectelor ştirilor false şi dezinformării, pot să fac următoarele precizări: în primul rînd, aşa cum Guvernul României a repetat de fiecare dată cînd a fost necesar, susţine libertatea de exprimare şi dreptul la informare corectă a cetăţenilor. Orice iniţiativă care vine din zona societăţii civile şi care are ca scop combaterea dezinformării în spaţiul public reprezintă contribuţii, proiecte care ajută practic accesul opiniei publice la informaţii reale în timp util. Dar Guvernul României respinge orice formă de cenzură, orice formă de îngrădire a liberei exprimări şi susţine orice iniţiativă care contribuie şi respectă nevoia de informare a publicului în condiţiile legii şi literei şi spiritului Constituţiei României. Atît am avut să vă spun deocamdată.”
Din cîte se vede Guvernul o scaldă. Ca și în cazul Legii privind situația de Criză nu mi se spune nimic sigur, nimic concret. Doar bla-blauri despre libertatea de expresie.
Dezvăluirea privind monitorizarea securistică a presei obliga pe purtătorul de cuvînt să lămurească public o serie de chestiuni cum ar fi:
- a) Se pregătește sau nu respectiva platformă informatică destinată delațiunilor din domeniul presei?
- b) E adevărat că echipa de comunicare a Guvernului a cerut ministerelor desemnarea a cîte unui cenzor?
- c) A cerut Echipa de comunicare ministerelor observații privind narativele și cuvintele cheie, între care se numărau cuvintele corupție, corupt, afacere necurată?
Guvernul a evitat să răspundă la aceste întrebări. Ceea ce înseamnă, ca și în cazul Legii situației de Criză, că inițiativa aparține Guvernului și că ea merge mai departe, deși a fost violent contestată.
Cea mai importantă chestiune ridicată de inițiativă se referă la precizarea că Grupul de Lucru e creat de Departamentul pentru Situații de Urgență , condus de Raed Arafat. Grupul urmează să se subordoneze DSU.
Departamentul pentru Situații de Urgență aparține Ministerului Afacerilor Interne. Conducătorul DSU e Raed Arafat, secretar de stat în MAI. DSU se ocupă cu gestionarea situațiilor de urgență.
Între preocupările legale ale DSU nu intră monitorizarea presei și cu atît mai mult descoperirea fake news-urilor.
Guvernul ar fi trebuit să răspundă astfel la următoarele întrebări:
- a) Crearea Grupului de lucru e o inițiativă personală a lui Raed Arafat sau o sarcină dată de ministrul de Interne despre care știe premierul?
- b) Dacă e o inițiativă personală, a informat Raed Arafat despre ea pe ministrul de Interne și pe premier.
- c) Dacă n-a informat, de ce n-a fost pus la punct pînă acum public Raed Arafat pentru situația grea în care a pus Guvernul?
- d) Dacă i s-a dat sarcina, care au fost argumentele pentru care un asemenea Grup urmează să lucreze sub comanda lui Raed Arafat?
Toate aceste întrebări sînt retorice.
Ele pleacă de la premisa că, într-un stat de drept, Raed Arafat e doar ceea ce scrie în organigrama MAE: secretar de stat.
Așa cum s-a văzut însă și din Pandemie, Raed Arafat nu e secretar de stat în MAI.
E președintele Republicii Autonome Raed Arafat!
Autor: Ion Cristoiu