Nanotehnologie este ştiinţa de a realiza produse, inclusiv produse alimenatre, ce conţin elemente mai mici de 100 nanometri. Aceste produse trebuie etichetate obligatoriu pentru că sunt considerate dăunătoare sănătăţii şi mediului. Desigur, se pune întrebarea de ce se pun în vânzare dacă sunt dăunătoare…
La finele anului 2014 a fost modificat Regulamentul privind informarea comsumatorului, în virtutea unei directive europene. La unul dintre capitole, normativul impune ca toate ingredientele prezente sub forma de ”nanomateriale fabricate” trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de cuvântul „nano” între paranteze: (nano), relatează magnanews.ro
Prin „nanomaterial fabricat” se întelege un material, respectiv un ingredient, produs prin nanotehnologie, ce conţine una sau mai multe elemente de dimensiuni de ordinul a 100 nanometri (un metru are un miliard de nanometri). Practic, fiind o tehnologie nouă, nu ştie nimeni ce este acest ingredient alimentar introdus prin nanotehnologie – secret de fabricaţie – dar se ştie că el ar putea fi nociv organismului.
Trebuie sa stiti ca aceste nanoparticule sunt niste robotei milimetrici spreyati deja in aer prin intermediul avioanelor, asa numitele chemtrails ( dare ale morti), ele sunt eliminate de organism deocamdata, scopul lor este de a controla mental, ele vor fi si mai efective in momentul cand omului i se va implanta un cip in corp, deoarece prin acesta, intreg corpul va putea fi comandat de la distanta si omul nu mai are nicio putere asupra corpului si autocontrolului sau.
Profesorul universitar dr. ing. Eden Mamut, de la Institutul de Nanotehnologii si Surse Alternative de Energie din cadrul Universitatii Ovidius din Constanta, ne-a declarat ca nanoelementele sunt particule foarte mici, care transporta substantele active, adica E-urile, cele care maresc rezistenta in timp a alimentului.
Nanoelementele maresc eficienta E-urilor. Astfel, alimentele au o durata de viata mai lunga, lucru indispensabil in industria alimentara actuala.
“Trebuie mentionat ca tehnologiile nano eficientizeaza actiunea substantelor active pe care le transporta, prin modificarea structurii materiei, lucru care le face imprevizibile si extrem de periculoase. Inca nu se stie ce pot produce in domeniul alimentar si nu numai, pentru ca au fost prea putin testate! Este posibil ca prin aceasta tehnologie sa se fi deschis o cutie a Pandorei!” a subliniat profesorul Eden Mamut.
Normativul mai sus menţionat avertizează că: ”nanomaterialele oferă oportunităţi tehnice şi comerciale, însă pot prezenta riscuri pentru mediu şi pot ridica probleme de securitate şi sănătate pentru oameni şi animale, de aceea consumatorii trebuie informaţi corespunzator”. Cu alte cuvinte, otrava conservă bine alimentul, dar poate omorî consumatorul…
Din anul 2009, Romania a fost supusa unor experimente cu tehnologii care par eficiente din punct de vedere economic, dar pot avea efecte devastatoare pe viitor. S-ar putea ca in scurt timp sa nu mai avem controlul sanito-genetic asupra oamenilor si animalelor”, ne-a spus despre nanotehnologie prof. dr. Florina Bran, prodecan al Facultatii de Economie Agroalimentara si a Mediului din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.
Ideea a aparut in anul 1959
Istoria nanotehnologiilor s-a nascut in anul 1959, cand fizicianul Richard Feynmann a pus la bataie un premiu de 1.000 de dolari pentru echipa de cercetatori care va reusi sa manipuleze un material la nivel atomic.
De atunci s-au investit sume uriase, in primul rand pentru a imbunatati optica microscoapelor electronice. Rezultatele au aparut in 1990, cand atomii de xenon au fost aranjati sub o anumita forma pe o placa de nichel. Abia dupa anul 2000 s-a constatat ca tehnologia nano nu inseamna doar aranjare spatiala a materiei, ci si modificare a proprietatilor acesteia.
“Nanotehnologiile pot schimba astazi functionalitatile obiectelor. Sa dam un exemplu: pana la nanotehnologie, cel mai bun conductor de caldura era diamantul. Astazi, nanotuburile de carbon sunt de trei ori mai bune conductoare de caldura decat diamantul. Anul trecut, pe nanoparticule de argint si aur s-au pus straturi extrem de fine de extract de venin de albina. Aceasta combinatie a fost injectata unui bolnav de cancer in zona afectata. Substanta injectata a atacat selectiv celulele bolnave si l-a vindecat pe pacient. Aceasta este varianta buna! Au inceput insa sa se fabrice nanoroboti militari, care pot scapa foarte usor de sub control. Iata doar un exemplu pentru care lumea stiintifica priveste cu mare precautie aceasta tehnologie. Nu stim ce surprize neplacute ne poate produce in viitor”, ne-a declarat profesor dr. inginer Eden Mamut.
Reprezinta un risc si o amenintare pentru securitatea nationala
“In momentul de fata, mai multe firme introduc elemente de nanotehnologie in produse farmaceutice si aditivi alimentari, care accentueaza sau produc maladii si boli foarte grave. Savanti renumiti au atentionat ca nanotehnologia utilizata fara discernamant poate afecta durata de viata a oamenilor si, scapata de sub control in zona industriala, poate provoca dezastre ecologice. Repet, folosita fara discernamant, nanotehnologia reprezinta un risc si o amenintare pentru securitatea nationala”, a declarat pentru Libertatea generalul in rezerva dr. Emil Strainu, fost consilier parlamentar pe probleme de amenintari neconventionale si asimetrice.
Nanorobotii ar putea fi cei mai buni spioni sau luptatori din lume
Realizarea nanorobotilor a avut de la inceput o latura medicala si una militara. Cea medicala se refera la capacitatea acestor masinarii micute de a repara omul pe interior, repede, eficient, fara urme. Latura militara se refera la posibilitatea de a spiona fara a lasa urme sau chiar la a ataca anumite obiective fara ca acest tip de atac microscopic sa poata fi anihilat in vreun fel – asta pentru ca nu exista, deocamdata, contramasuri!
Peste câțiva ani ar putea apărea ţesuturi făcute de nanoroboţi
Conform rezultatelor obţinute nanotehnologie au apărut deja structurile active – de exemplu structuri care se adaptează mediului – apoi s-a făcut trecerea spre nanosisteme, adică robotică şi sisteme care pot evolua singure. Tendinţa este către autoasamblare, adică ţesuturi şi sisteme senzoriale artificiale. Cum ar fi ca un ciung să primească o mână artificială care să simtă? O a patra generaţie – nanosisteme moleculare – este aşteptată până în anul 2020, iar jumătate din noile materiale şi procese avansate vor fi dezvoltate prin controlul la scara “nano”. Ştiinta şi ingineria nano-bio-sistemelor va deveni esenţiala pentru sănătate şi pentru biotehnologie. Nanomaterialele vor avea implicaţii decisive în dezvoltarea sustenabilă, de exemplu pe filiera automobilului electric.
Proiectele autohtone pe aceste domeniu spun că România trebuie să participe la activităţi de amploare, cu o “masă critică”suficientă, eventual prin colaborare internaţională.
Pericolele manevrării materialelor ”nano”
Principalele produse ale naotehnologiei dovedite până acum că sunt periculoase pentru sănătatea omului sunt:
– Nanoparticulele de carbon (în special nanotuburile de carbon), care au intrat recent în vizor datorită studiilor de toxicitate care au oferit primele indicii referitoare la un comportament similar cu cel al azbestului în ţesutul ficatului.
– Dioxidul de titan, cel mai adesea folosit pentru aplicaţiile foto-catalitice, este considerat în general ca fiind cel mai toxic.
– Dioxidul de siliciu poate fi amorf sau cristalin. Conform studiilor, este tratat ca factor de risc uman legat de toxicitate similar cu praful de siliciu non-nano amorf. SiO2 cristalin, în funcţie de fracţia de cristalinitate, sunt foarte toxice şi se ştie că provoacă silicoza în urma expunerii ocupaţionale.